Ca un cearseaf uscat pe umeri
iti sade haina-nganbenita
si eu plecat printre supuneri
plang lacrima de-un veac oprita
slabit in neputinta oarba
dupa o viata te-am gasit
pacat ca anii vieti-ti soarba
surasul cald ce m-a vrajit
ti-e parul nins si chipul trist
si-n gene-ti cad sclipiri de nea
iar mana care m-a atins
sfarama-ncet franturi de stea
si-n ceasu-n care-ai frant iubire
erai izvor de frumusete,
sclipindu-ti ochii a fericirea
impleteai cosite crete
iubirea mea, inca traieste
e unde n-ai vrut sa privesti
tu stii, ea inca isi doreste
un univers plin de povesti.
Like this:
One blogger likes this post.
