…sunt ani ce se pierd prin munca prin truda
prin lupta cu timpul si lumea cea cruda
cu dor si durere ai trece prin toate
si-n mana ce doare le-ai frange prin spate
sunt clipe cu zambet cand dorul nu-l simti
si-ti fulgera-n cuget doar ganduri cu zimti
in sufletul pasnic ce plange urma
privesti cu tristete la ridul din mana.
si timpul de-ai vrea in urma sa-l lasi
e greu caci trecutul se sterge prin pasi
cu dragoste-n mama in sora si-n frate
te lupti cu distanta si treci peste toate
dar timpul de-ai vrea, sa-l sfasii cu dintii
nici colti de otel nu-i spinteca zimtii
durerea din trup, din suflet din gand
la gandul ca viata va trece curand
departe de casa, de carte, de paine
va dainui etern in suflet la tine.
Parfum de doamna de castel
Ii lasa-n urma portul trainic
Si-n urma pasului rebel
Presare numele ei falnic.
Inalta, supla cu mult fler
Si-ascunde-n spate anii vietii;
Dupa machiaj si dupa tel;
Spre a ravni la tronul spetii
Nici chipul nu si-l pleaca-n fata
De vrea sa-ncerce a cuteza,
Ati spune gandul ei de-o viata
De a lucra fara a-ntreba.
Asa se-arata cu-ngamfare
De-ti faci curaj sa-i spui ca poate,
Ai vrea sa-i spui la intamplare
De cate ori te-a dat pe spate.
Privirea tinta, pasul drept
Si pieptul-n fata cu mandrie,
E-n lumea asta scopul cert
De-a adera la-mparatie.
Un cantec de iubire imi poarta-n veci dorinta
de a ma naste-n pururi si a-mi alina caita.
Durerea mea o sfasii, sleita-n neuitare
Iar gandu-n ceasul mortii mi-l porti cu nepasare.
Sau poate a trai inseamna a muri,
sau poate a ubii inseamna a rani
sau poate toate astea rodesc din rautate,
din gand si din faptura ce-I osandita-n toate
Acum arunca-n mare
faptura-mi efera
si-ntreaga mea suflare
innoada-mi-o prin vena…
ca pasul meu din urma etern te va urma
caci a iubi inseamna-n pururi a ierta.
Si oricat pe lume, vei cauta sa frangi
o inima ce bate, un suflet cel alungi;
el tot mai mult va creste in vine prin iubire,
prin dragostea ce-l roade in suflet pentru tine.
Cand un roman paseste pentru prima data pe starzile Londrei simte ca abia atunci a inceput sa traiasca.
Reflectata prin ochii unei nestiutoare de frumos, superba Londra se intrevede domnind biruitoare la carma unei lumi departe de saracia si mizeria din Romania
Nu spun asta pentru ca vreau sa par mai mult sau mai putin interesanta ci pentru ca am ramas placut impresionata de minunatiile din acest colt de lume astfel incat pot spune ca s-a meritat sa merg o zi intreaga pe varfuri, pana am facut basici in talpa; pentru ca acum sa am ce povesti.
mi-au ramas in minte o multime de lucruri despre care as putea cu usurinta sa povestesc ore intregi dar mai bine ma opresc aici, pentru a nu deveni subiectiva. :p
ma refer aici la :
Buckingham Palace
Horse Guards Parade
London Eye
O sumedenie de constructii grandioase care ne-au incantat privirile si ne-au facut nerabdatori sa pornim intr-o noua aventura cat de curand
Luptand cu speranta te pierzi intr-o doara
Cu-n brat de regrete-n genunchi te doboara
O lupta nedreapta, sa porti c-o fantasma,
Ia da-o la naiba de viata napasta!
Ce tot incotro si crasnind printre soapte
Atatea iluzii si ganduri desarte
Atata mahnire in inima culegi
Si apoi din durere la frunte te legi
Iubirea, speranta si gandul la viata
Durerea, regretul si vorba in ceata….
Si toate-s nimicuri de stai sa te gandesti
In viata e greu sa poti crede in povesti
Caci omul e bolnav si flamand dupa bani
Din grija ca poate, va-ncarunti in ani
Iluzii nebune il seaca-n gandire..
Caci om sa nu fii sa nu le ai in fire
Astfel e mai bine de capul plecat,
De gandul carunt dar cu minte la cap,
Sau bietul sarac, cinstit si curat
O grija sa n-ai de banul patat,
Si cel ce traieste cu chef, fara pripa
In loc sa te plangi ca mai ai doar o clipa.
