uneori poate fi prea tarziu

Era multa durere in sufletul ei de copil.

Uitat de lume, intr-un colt al casei se gasea mereu pardesiul gri din stofa groasa si pantofii  prafuiti de musama.

Vremea isi intoarse spatele de la viata pe care o dusese si gandurile ii necajeau ades mintea incetosata.

In  adancul fapturii sale zvacneau intens trairi docile poate chiar amorfe dar care ii faceau trupul sa vibrize intr-o suferinta cumplita. Isi incatusa mainile din toata putere si  izbucnea in lacrimi, amintirea lui era prezenta pretutindeni

chiar daca au trecut deja 10 luni, nimic nu poate face pierduta o amintire vie consolidate pe zacamintele unei iubiri profunde.

Secvente nocturne ii readuc in minte chipu-i plin de gingasie si extaz; vantul sufland usor printre ferestre strecoara viclean o voce pierduta demult in vremuri….si totusi un suflet pur ramane acolo in suflet si ganduri in gesturi si in fapte…

Sleita de lacrimi si putere, isi ridica fruntea palida si suspina adanc printre gene asemeni unei unei ploi de vara care isi opreste susurul pentru a sorbi o gura de aer.

Val vartej in minte se aduna o sumedenie de secvente nostalgite alaturi de printul din basmul fermecat…basm cu un final incert si plin de durere.

Pacat, caci in viata se intampla de cele mai multe ori sa nu fie asemeni  basmului.

Caldura de afara este insuportabila iar intunericul se lasa  lin dar apasator si devine greu de doborat in profunzimea ce il defineste.Era un basm frumos, insist, alaturi de fatul cu bucle creole, cu ochii negri asemeni noptii prezente si cu fruntea intalta, semn al intelepciunii; insa iubirea este prescrisa in stele, in ceruri si vine de la Cel de sus iar noi fapturi plapande, si fara prea multe virtuti cadem ades in patimi, ranim suflete nevinovate, apoi ne umplem sufletul de amar, de regret si intr-un tarziu devenim constienti de esecurile ce trebuiesc a fi asumate.

Asemeni ei, suntem multi…ranim sau suntem raniti si fara sa vrem ne trezim intr-un cerc vicios si plin de suferinta. Ea a iubit insa prea tarziu a inteles ca a te darui unei persone inseamna nu doar a te bucura de clipele frumoase petrecute impreuna ci si a oferi un umar de sprijin,o voce calda si un “iti voi fi mereu alaturi” sufletului drag.

Asta inseamna sa iubesti.

Durerea ei devine apasatoare. Se simte vinovata de lacrimile iubitului ei, de faptul ca la aflarea oribilei vesti nu a inteles ca ar fi trebui sa ii stea aproape indiferent de rezultat si indiferent de alegerea lui.

In cele din urma boala a invins, daca nu luand o viata, atunci rupand un vis si mai apoi o iubire….iar dupa 10 luni ea inca suspina.

E singura si simte cum viata ei se indreapta catre alte cote, asemeni celor apelor cu un volum depasit.

A invatat insa un lucru, iubirea are prioritate indiferent de circumstante.

Niciodata  sa nu renunti la dragoste si la cel care te face sa zambesti; iar proverbul  “niciodata nu e prea tarziu”  nu se adeverente in cazul acesta.

 Iubiti cat va tine inima si traiti fiecare clipa la adevarata ei intensitate caci clipele trec repede si e pacat sa simti ca nu ai trait, ca nu iubesti sau ca e prea tarziu sa spui celui drag un simplu ”te iubesc”